Author Archives: serviciu

Prietenia mea cu Julian Assange și laboratorul numit România

Nu știu dacă prietenia mea cu Julian Assange îmi va mai permite mult timp să rămân activ pe rețea sau chiar în viața reală de zi cu zi.

Julian Assange, un om – un OM – care și-a sacrificat libertatea, sănătatea, familia, viața, din dorința ca dvs. să știți, să cunoașteți, să aveți în talerele liberului arbitru lucruri necunoscute, venite din culise. A avut curajul și voința să vi le arate. După ce a fost arestat și ținut în detenție atâția ani, nu a știut dacă va mai fi lăsat în viață. A contat presiunea dvs., a celor care raționați și simțiți.

Vă spun asta cu modestia unui jurnalist care, în peste 35 de ani de presă, nu s-a lăsat niciodată cumpărat și care, la rândul meu, am sacrificat foarte multe aspecte personale, sufletești și spirituale.

Și Julian știe că România a devenit, de câțiva ani, laboratorul experimentelor de forță, abuz, încălcare a legilor, a Constituției și a drepturilor și libertăților cetățenești, inclusiv a libertății de exprimare.

Ceea ce se întâmplă în SUA, sub administrația lui Trump, nu mai are nicio legătură cu așa-zisa luptă împotriva emigranților. Ca și în Gaza, a început o epurare umană, inclusiv pe criterii de orientare politică.

Copii mici, chiar bebeluși, sunt lăsați brusc fără părinți. Unii sunt deportați separat. Părinți ai celor care servesc în armata americană, aflați în diferite zone ale lumii, sunt deportați. Chiar americani nativi sunt arestați. Cupluri căsătorite legal sunt despărțite, partenerii lor fiind deportați. Veterani militari americani sunt arestați. Polițiști statali sunt agresați de trupele federale. În SUA, în statele opozante politic lui Trump, a început un război civil în care unii au arme reale, iar alții au doar armele cuvintelor și ale protestelor.

Judecătorii ale căror decizii în instanță blochează acțiunile trupelor federale trumpiste – hotărâri bazate pe amendamentele Constituției SUA – au de suferit. Casele lor sunt incendiate. Oficiali statali sunt arestați. Brutalitatea trupelor federale nu cunoaște limite. Exact cum se întâmplă în Germania lui Mertz sau în Anglia lui Starmer.

Exact cum se întâmplă în Gaza și Palestina, invadate de trupele lui Bibi Netanyahu.

Pretextele tuturor acestor nenorociri sunt deja cunoscute: terorismul, drogurile, ocuparea ilegală a locurilor de muncă, apartenența la etnii, naționalități, curente de opinie socială etc.

Sionismul mondial a căpătat valențe apocaliptice în goana pentru impunerea unor scopuri expansive – financiare, teritoriale și de putere.

P.S. Am avut și noi un Julian al nostru, pe @Mararius Albin Marinescu, care a fost „rezolvat”. Amenințările și avertizările pe care le primesc în privat încă îmi dau speranță. Atunci când se vor opri, speranța mea va scădea.

Explozia din Rahova are multe semne dubioase

 

În filmul complet al exploziei din Rahova, care surprinde momentul deflagrației, clipele imediate de după explozie, tragedia omului prins sub dărâmături și secvențele ulterioare, inclusiv cu două dintre cele trei victime decedate, acoperite sub o folie, se observă clar numeroase aspecte dubioase.

Imaginați-vă următorul fir al evenimentelor:

De două-trei zile înainte de explozie, locatarii simțeau un miros îngrozitor de gaze pe scara blocului. Ieri au venit reprezentanți ai Distrigaz, au închis alimentarea cu gaze și au plecat. Nu mai contează dacă au sigilat sau nu. Cert este că au întrerupt gazul fără să identifice sursa scurgerii (locatarii spun că mirosul venea din subsol). De asemenea, nu au efectuat nicio aerisire a conductei sau coloanei.

În prealabil, pe lângă cei de la gaze, au venit și angajați de la electricitate. Conform unor martori, aceștia au afirmat că mirosul ar fi provenit de la izolații. Dacă acest lucru ar fi fost adevărat, ar fi însemnat fie un scurtcircuit, fie o ardere mocnită din cauza unei suprasarcini. Nici cei de la electricitate nu au investigat cauza mirosului intens.

La aproape zece ani de la tragedia de la Colectiv, această explozie se putea transforma într-una cu mult mai multe victime. Puteau fi mult mai mulți locatari acasă sau puteau fi copii la școală.

Este cunoscut faptul că, în ultimii ani, schema de personal din teren – atât la gaze, cât și la electricitate – a suferit modificări semnificative. Foarte mulți specialiști cu experiență au plecat, fiind plătiți prost, orientându-se către mediul privat sau lucrând pe cont propriu. În schimb, structurile de conducere s-au extins, pe baza pilelor și obligațiilor, cu salarii mari, prime și bonusuri. Au fost angajați muncitori fără experiență comparabilă cu a celor plecați. În consiliile AGA aferente au fost numite persoane cu pregătire precară. Profesioniștii reali au rămas foarte puțini.

Urmează să vedem cât va dura cercetarea, cât va întârzia întocmirea rechizitoriului și cine va fi oficial găsit vinovat. Este de așteptat ca structurile de conducere să fie protejate. Cel mai probabil, se va afirma că o persoană vârstnică ar fi deschis gazul, provocând astfel tragedia.

Trebuie precizat că afirmația potrivit căreia trupurile ar fi fost aruncate în blocul din față este falsă, fiind o exagerare vehiculată de unii jurnaliști fără experiență. Unda de șoc a spart geamurile unor apartamente de vizavi, dar nu a proiectat corpuri în spațiu.

În continuare, este de așteptat ca firmele de asigurări, cu ASF în frunte, să sublinieze importanța asigurărilor de locuință. Totul în timp ce conducerea companiilor de gaze și electricitate se va pregăti de sărbătorile de iarnă, prime și al treisprezecelea sau al paisprezecelea salariu.

Bolojan, ce vei face acum, când trei oameni – și posibil să fie mai mulți – nu mai pot fi impozitați și nici trimiși să apere flancul estic?

P.S. În Liban au fost trase, de către forțele loiale lui Bibi, cinci-șase rachete direct în clădiri locuite.

Nicu și Negoiță – produsul aceluiași sistem

Cum?! Cuuum, mă?!!!

Două chestii, așa, la nervi. Ca să vă stupefiați și voi, să vedeți unde s-a ajuns!

Prima: “Dosarul” lui Georgescu și gaura juridică făcută de Nicu

Nicu a anulat de facto întregul dosar al lui C. Georgescu și toată așa-zisa justificare a „loviturii de stat”. Pentru că, da, despre asta este vorba în spatele acestui dosar.

Lui Nicu i s-a dat dosarul. Iar, în stilul lui caracteristic, fără să priceapă nimic, l-a expus și l-a înmânat celor cu care s-a întâlnit prin Danemarca (ca să aibă lectură în avion). Astfel, Nicu a anulat întreaga „făcătură” din punct de vedere juridic. În mod normal, atât el, cât și cei care i-au dat dosarul ar trebui să răspundă penal!

Și, apropo, trei sferturi din dosarul „Georgescu” este plagiat de către Iacob și Cornescu, după o lucrare din 2009, care la rândul ei era „inspirată” din scrierile lui Cristi Dănileț. Deci rechizitoriul cu miza „loviturii de stat” e plagiat după Dănileț! (Eu zic că-i de bine, pentru că până la urmă niște „onorați”, chiar și de la CCR, ÎCCJ, AEP sau BEC, ar trebui să dea socoteală penală.)

Întrebat cum și-a permis să facă asta, Nicu a răspuns: „Din când în când trebuie să ne mai relaxăm un pic.”

Relaxare juridico-penală marca “echipa câștigătoare”.

A doua: Negoiță, eternul “constructor” de borduri și stăpân peste Sectorul 3

După ce Negoiță, primar de-o veșnicie în Sectorul 3, a pus pavele, borduri, garduri și bănci – toate făcute de vreo patru-cinci-șase ori, cu acordul „sclavilor plătiți” numiți consilieri – acum individul spune senin:
„Cetățenii pot alege ca primăria să vină să dea gardurile jos.”

Adică, după ce le-a pus forțat și le-a schimbat de câteva ori, acum face pe binefăcătorul! Și a „reconfigurat” și părculețele dintre blocuri, evident, pe bani grei. Miștocăreală oficială, pe bani publici.

„Onorata Justiție” l-a rezolvat și în cazul datoriei de vreo 350 de milioane de euro către statul român. Totul s-a evaporat, ca de obicei.

Și acum ultima „noutate”:
Familia Negoiță a cumpărat, pe bucăți, 12 hectare de terenuri cu case, lângă Hala Laminor, în care Primăria Sector 3 a băgat peste 133 de milioane de euro.

Înțelegeți acum de ce, în cazul defrișării Parcului IOR, Negoiță n-a mișcat un deget serios juridic? Pentru că era (și este) în cârdășie cu Nicu – fost primar, actual președinte.

Concluzie

Două specimene croite la fel, crescute în același laborator de sistem, promovate, puse în funcții și ocrotite cu grijă.

Bolojan, umilit în ultimul hal la Congresul UDMR

Așa, ca să aveți un subiect de discuție și amuzament la masa de prânz.

După Congresul UDMR, la care Bolojan s-a dus în speranța că va fi băgat în seamă de către Viktor Orban – premierul Ungariei – „Austeritotul” nostru a plecat cu coada între picioare.

Gestica și limbajul nonverbal trădează întotdeauna tensiunea interioară a unei persoane. Este și cazul lui Bolojan, care dă din mână într-un gest vizibil în filmare. El, ca prim-ministru al țării (cel puțin formal), întinde mâna și îi salută pe politicienii maghiari, dar… zâmbetul îi este trădat de privire. Zâmbetul lui Bolojan seamănă cu cel al cuiva care își vinde „fericit” un rinichi ca să plătească factura la curent și la utilități. Ochii, însă, transmit mesajul melodiei cântate de inegalabilele Gabi Luncă și Romica Puceanu: „Dă, mamă, cu biciul în mine!”

Priviți, vă rog, expresia feței lui Viktor Orban după ce Bolojan se întoarce spre plecare. Orban parcă spune: „Ce dracu’, nu putea să plece fără să ne mai scuture mâinile? Du-te, Bolo, du-te!”

Sunt sigur că acum coaliția de la putere s-a „cimentat” și mai bine… Mai ales că toată carnea de pe ciolanul bugetar a fost devorată, iar osul este deja antamat.

Și apropo de asta: Bolojan n-a fost invitat nici măcar la masa de protocol de după eveniment. A, da, știu, probabil va spune că avea treabă și s-a grăbit să plece! Poate îl aștepta Irina Ana Smărăndița cu „poale-n brâu”, așa cum și Sorina Docuz îl aștepta pe Ciolacu…

Administrația lui Trump demonstrație de război civil

Curtea Constituțională a României a fixat 24 septembrie pentru dezbaterea sesizării formulate de Înalta Curte pe proiectul care modifică regimul pensiilor de serviciu ale magistraților. Cazul are implicații directe asupra resurselor umane din sistem și a bugetului public.Potrivit anunțului public, CCR a programat pentru 24 septembrie analiza sesizării ÎCCJ pe legea ce modifică condițiile de pensionare pentru magistrați—act normativ asupra căruia Guvernul și-a asumat răspunderea în Parlament. Demersul instanței supreme vizează potențiale probleme de constituționalitate privind stabilitatea statutului judecătorilor și procurorilor, predictibilitatea carierei și protecția independenței sistemului.

În ultimii ani, tema pensiilor de serviciu a generat valuri de pensionări anticipate, pe fondul incertitudinii legislative. Asociațiile profesionale au argumentat că retragerea rapidă a magistraților cu experiență afectează calitatea actului de justiție și duce la încărcarea dosarelor, în timp ce o parte a societății reclamă echitatea între categoriile socio-profesionale. De aceea, decizia CCR va avea impact atât pe resursele de personal în sistem, cât și pe buget.

Juriștii notează că, dincolo de soluția punctuală, Curtea ar putea trasa repere privind tehnica legislativă: modul în care se pot modifica drepturi câștigate și în ce condiții poate legiuitorul să ajusteze parametrii pensiilor fără a afecta independența. Practica anterioară a CCR arată o sensibilitate față de stabilitatea statutului magistraților, cu accent pe separația puterilor și pe evitarea intervențiilor care pot fi percepute drept presiuni. Până la pronunțare, legea rămâne în vigoare, iar o eventuală constatare de neconstituționalitate ar trimite textul înapoi la Parlament pentru reexaminare.